Totalul afișărilor de pagină

duminică, 18 noiembrie 2012

Carmona microphylla (Carmona )

http://artofbonsai.org/galleries/images/zhao/zhao_carl.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c1/Fukien_Tea_Tree_flower.jpg/220px-Fukien_Tea_Tree_flower.jpg

Carmona microphylla (Carmona )

 

Increngatura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Lamiales
Familia : Boraginaceae
Genul : Carmona
Specia : Carmona microphylla


Descriere : Arbore cu port ramificat, cu trunchiul acoperit de o scoarta cenusie care se fisureaza la plantele mature. Atinge pana la 300 cm inaltime in habitatul natural si circa 75 cm sub forma de bonsai. Frunzele, lucioase, de 1-2 cm lungime sunt persistente, ovale, verde inchis pe fata si mai deschis pe dos. Florile sunt albe, mici si parfumate. Acestea se vor transforma in fructe mici, rotunde de culoare verde, rosie sau violet-inchis. Denumire populara : Carmona
Sinonime : Ehretia buxifolia, Ehretia microphylla, Erethia theezans, Carmona heterophylla, Carmona retusa, Ehretia dentata, Ehretia retusa.
Tipul plantei : Arbore
Durata de viata : Traieste 70-80 ani sub forma de bonsai.
Origine : China, Japonia.
Habitat : Regiuni impadurite ale Asiei. In interior poate fi crescuta sub forma de bonsai.
Inflorire : Iunie- Iulie
Temperatura : 15-25°C
Umiditate : Abundenta
Luminozitate : Semiumbra
Tipul de sol : Amestec din parti egale de pamant de gradina, mranita de frunze si nisip de rau.
Fertilizare : Se aplica lunar un ingrasamant pentru bonsai, intre lunile martie si iunie.
Inmultire : Se poate realiza primavara, prin butasire, dar este destul de dificila. Butasii prelevati sunt pusi la inradacinat la cald, in minisere, cu adaus de hormoni de crestere in substrat.
Boli si daunatori : In zilele caniculare de vara poate fi atacat de paianjeni, paduchi si cloroza. Iarna, ocazional pot apare cosenilele.
Ingrijire : Se recomanda asezarea recipientului pe pat de pietris umed, pentru mentinerea unei umiditati constante. Se uda odata la 3-6 zile, in functie de temperatura ambianta si neaparat se uda dupa efectuarea taierilor. Se pulverizeaza zilnic funzele cu apa la temperatura camerei. Se transplanteaza, primavara, odata la 2 ani, reducand aproape la jumatate volumul radacinilor. Se dezvolta mai bine daca pe timpul verii este scos in aer liber, intr-un loc semiumbrit.
Beneficii : Planta decorativa cu aspect de arbust miniatural, extrem de interesant datorita formei coroanei si florilor sale ce raspandesc un parfum placut.
Alte specii : Ehretia rigida, Ehretia anacua, Ehretia tinifolia, Ehretia acuminata, Ehretia membranifolia, Ehretia saligna, Ehretia obtusifolia, Ehretia pilosula.

  



marți, 17 iulie 2012

Molidul - Picea abies


Molidul (Picea abies L., H. Karst.) este o specie de arbori coniferi care pot avea înălțimea până la 50 m (arbori din clasa I si II Kraft) și diametrul trunchiului până la 1-1.5 m, cu coroană piramidal-conică, permanent verde, cu frunze aciforme de culoare verde inchis. Temperament de semilumină, de aceea trebuie cultivat sub umbra speciilor pionere/invadatoare (plop,mesteacăn). Ritidom brun-roșcat crăpat longitudinal. Înrădăcinarea este trasantă, de aceea suferind des doborâturi de vânt. Forma conic-piramidală se datorează creșterii din ce în ce mai scurte a crengilor, dinspre bază spre vârf. Molizii mai bătrâni, care cresc în desișul codrilor, își pierd crengile de la bază (acest fenomen se numește elagaj natural și se datorează faptului că lumina nu mai pătrunde la baza arboretului), coroana urcând spre mijlocul tulpinii. De asemenea, în condițiile unei lumini naturale slabe, aceștia prezintă o creștere laterală slabă, în comparație cu arborii mai izolați. Florile la molid sunt unisexuat-monoice, cele mascule producând foarte mult polen anemofil, care primăvara formează, în bătaia vântului, adevărați nori de praf gălbui în jurul arborelui. Florile femele apar ca niște mici ghemotoace, care după fecundare se transformă în conuri ai căror solzi adăpostesc sămânța; conurile sunt pendente , sămânța este înaripată. Preferințe pedologice: preferă solurile acide. Vârsta exploatabilității se situează în jurul vârstei de 90-110 ani. Răspândirea: pădurile de molid acoperă 22% din suprafața forestieră a României.

Tuia

Thuja apartine familiei Cupressaceae, originar din Alaska, din regiunile lacurilor nordamericane, din China si din Japonia. Numele sau provine din grecescul thyia (tamaie) datorita mirosului caracteristic al lemnului. In America se numeste Arborvitae, de la latinescul Arborele vietii.

Generalitati
Thuja, cunosut la noi sub denumirea de Tuia, cuprinde specii de arbori si arbusti mereu-verzi, de dimensiuni medii si mari (pot ajunge si la 60 m inaltime). Are o crestere destul de rapida, in mod obisnuit ajungand la o inaltime de 10-15 m.
Trunchiul sau este drept, avand o terminatie piramidala sau alungita, sub forma de flacara. Scoarta coniferului are o culoare brun-portocalie, iar la exemplarele ce au implinit deja cativa ani tinde sa se rupa in solzi ce lasa rugozitati profunde pe suprafata.
Frunzele sunt mici, foarte dese, ca niste aschii, foarte asemanatoare cu cele de chiparos. Au culoarea verde inchis, la unele specii devenind galbui in timpul iernii.
Planta produce mici conuri rotunjite, de 1-2 cm, divizate in segmente plate, in centrul fiecareia fiind prezenta o protuberanta ascutita. Sunt de culoare neagru-albastruie sau foarte deschise, usor  brumate, iar inainte de a se rupe pentru a-si elibera micile seminte devin maronii.
Aceste conifere sunt mult utilizate in gradini, fie ca exemplare singulare fie pentru formarea unui grad viu impenetrabil, cu rol important de protectie. Este unul dintre coniferele privilegiate, fiind extrem de decorativ, indiferent unde este amplasat. Este preferat si pentru faptul ca poate sa i se atrubuie forme diferite prin simpla tundere a coroanei sale.
Expunere
Se ajaza in gradina intr-un loc insorit. Acest conifer poate suporta fara probleme si umbra, dar se dezvolta mai bine daca beneficiaza de cel putin 3-4 ore de soare direct pe zi. Nu se simte prea bine daca este pantat in zone invecinate cu marea, deoarece nu suporta aerul sarat.
Tuia nu se teme de frig. Exemplarele tinere necesita o irigatie sistematica si un ingrasamant atribuit cu regularitate, in timp ce arborii adulti in general se multumesc cu ploaia, putand suporta fara probleme perioade lungi de seceta.
Terenul
Se planteaza intr-un pamant bogat, moale, profund si foarte bine drenat. Se teme de stagnarile hidrice, motiv pentru care este bine sa se amestece nisip in pamantul in care se asaza planta.
Toamna si primavara  se introduce la baza plantei ingrasamant organic matur sau ingrasamant granulat cu cedare lenta. Se poate dezvolta bine si in terenuri argiloase, demonstrand ca nu are probleme nici in terenuri destul de sarace.
Inmultire

In general, se multiplica prin seminte, primavara, sau prin butasi semilemnosi, toamna sau primavara.
Paraziti si boli
Tuia se teme de atacul acarienilor si al afidelor, destul de greu de reperat tinand cont de forma frunzelor. Tuia se mai teme si de atacul fulminant al bacteriilor, la fel ca celelalte conifere, care se trateaza cu dificultate: se manifesta prin aparitia petelor galbui pe „pletele” arborelui, care devin progresiv maronii, ducand in final la pierderea frunzelor.
Specii de tuia
Ca plante ornamentale se cunosc:
● Thuja occidentalis, originara din America de Nord;
● Thuja orientalis (Platycladus orientalis), originara din China, un arbore sau arbust cu o inaltime de la 1 la 8 m, in timp de in tara de origine poate ajunge pana la 20 de m, cu ramurile usor apaltizate, dispuse pe acelasi plan, formand structuri de evantai dispuse vertical sau oblic. Conurile sunt rosii spre brun, lungi de 1,5 cm, cu putini solzi incretiti la varf;
● Thuja plicata, originara de pe coasta Pacificului, din Alaska pana in California. Un arbore mare, mereu-verde, ajunge la 30 m inaltime, cu scoarta ramurilor fibroasa, colorata in rosu spre maro sau spre gri;
● Thuja standishii, ce prezinta diferite nuante galbui, aurii sau de bronz, conform varietatilor.


Araucaria excelsa - Pin de Norfolk

Increngatura : Pinophyta
Clasa : Pinopsida
Ordinul : Pinales
Familia : Araucariaceae
Genul : Araucaria
Specia : Araucaria excelsa


Descriere : Este un copac permanent verde, cu o inaltime de pana la 50 metri. Cultivata in recipiente, planta poate ajunge la 2-3 metri. Are portul piramidal. Frunzisul este alcatuit din ace fine, tepoase, recurbate, de culoare verde deschis initial si apoi verde inchis. Nu produc conuri decat in habitatul natural. Denumire populara : Pin de Norfolk
Sinonime : Araucaria heterophylla
Tipul plantei : Conifer
Durata de viata : Perena
Origine : Originar din Pacific din Insula Norfolk
Habitat : Regiuni muntoase dar exista si hibrizi de talie redusa care pot fi crescuti in interior(se mai numeste si brad de camera).
Temperatura : 5-20°C
Umiditate : Redusa
Luminozitate : Semiumbra
Tipul de sol : Pamant de gradina imbogatit cu fertilizant organic. Solul trebuie sa asigure un drenaj bun.
Fertilizare : Se trateaza cu ingrasamant solid(granule comert), cu absorbtie lenta odata la 4 luni.
Inmultire : Cea mai usoara este plantarea semintelor. Se poate realiza si butasirea insa aceasta metoda este destul de complicata.
Boli si daunatori : Ii dauneaza in primul rand udatul excesiv si uscaciunea. In zilele caniculare exista riscul aparitiei cosenilelor si paianjenilor rosii.
Ingrijire : Se uda moderat si se fereste de excesul de umezeala. Saptamanal i se face un dus in cada de la baie. La fiecare 3-4 ani se trasplanteaza si anual i se inlocuieste pamantul de la suprafata (primavara, in martie). Iarna se tine intr-un loc racoros si luminos.
Beneficii : Planta decorativa putand fi utilizat iarna si ca pom de Craciun. Lemnul este utilizat in industria mobilei.
Alte specii : Araucaria bernieri, Araucaria columnaris, Araucaria laubenfelsii, Araucaria schmidii, Araucaria montana, Araucaria luxurians, Araucaria schmidii, Araucaria subulata, etc.

duminică, 15 iulie 2012

SALVIA

Este o planta ce creste vertical avand spice cu flori intr-o variatie de nuante de rosu. Infloreste vara si toamna daca plantele sunt tunse dupa terminarea fiecarei inflorescentei. Cele mai multe varietati cresc pana la inaltinea de 25-30 cm, dar sunt si soiuri care cresc pana la 50 de cm. Salvia este folosita cel mai bine in expuneri de grup si ca planta de ghiveci, nerezistand pentru mult timp ca floare taiata.
Salvia prefera climatele calde, tropicale, dar poate fi cultivata si in zone cu temperaturi mai scazute daca se asigura protectie fata de vremea rea, nefiind insa potrivita pentru tinuturile cu vreme friguroasa.
Localizare. Alegeti o amplasare calda, insorita, cu un sol bine drenat. Ingrasati terenul daca acesta este foarte sarac sau nisipos cu gunoi de grajd sau compost inainte de a efectua plantarea. Unele varietati, mai nou aparute, vor avea o culoare mai intensa daca li se va asigura o umbrire usoara.
Cultivare. Semanati semintele la inceputul primaverii in zone calde si la sfarsitul primaverii in zone mai racoroase. Daca sunt plantate in interior, transplantati-le cand rasadurile au 2,5 sau 5 cm inaltime. In cazul plantelor stabilizate udati saptamanal abundent. Plantele nu vor tolera solul permanent ud, udarea exagerata cauzand distrugerea plantei. Folositi lunar un ingrasamant fortifiant pentru a favoriza o crestere puternica si o inflorire bogata.
In zonele cu clima tropicala plantele pot fi rarite/tunse dupa inflorire pentru un al doilea sezon de flori.  
Salvia

Pachira - arborele norocos

fruct de pachira
pachira
floare de pachira
Denumire populara: Arbore norocos
Familie: Malvaceae (subfamilia Bombacoideae)
Nume alternative: Grandiflora pachira, Carolinea princeps, Aquatica pachira, Nitida pachyra. Bombax aquaticum, Pagira aquatica
Origine: America centrala si zona nordica a Americii de Sud
Inaltime: ajunge pana la 20 de metri
Lumina: plin soare, umbra
Tip de pamant: bine drenat
Udare: regulata
Perioada de inflorire: in lunile calde

Descriere:pachiraPachira este un copac care poate atinge 20 de metri in mediul sau natural, dar ca planta de interior atinge dimensiunile unui arbust. Foliajul este stralucitor, verde deschis, cu frunze palmate, care pot ajunge pana la 30 cm lungime. Florile sunt deosebite: petalele albe se intorc inspre baza florii facand loc unui buchet spectaculos de stamine. Fructul este un ovoid verde-maroniu, care poate atinge 10-30 cm lungime si 5-6 cm diametru.
Ingrijire:Pachira este un arbust usor de crescut ca planta de interior. Nu este pretentios, dar trebuie totusi sa i asigurati un climat si atentie corespunzatoare. Protejati arborele norocos pe perioada de iarna, pentru ca nu suporta bine inghetul si, de asemenea, feriti-l pe toata perioada anului de vant cald, uscat. In ceea e priveste udarea, nu uitati ca este un arbust tropical, deci trebuie udat regulat si din belsug pe perioada verii; iarna se uda mai rar. In perioada de crestere (lunile calde) trebuie tratat frecvent cu ingrasamant.
Pachira se gaseste in magazine in doua forme:
- mai multe trunchiuri impletite, plantate intr-un singur ghiveci;
- o tulpina plantata singura, care se poate dezvolta astfel mai bine; cand va ajunge la maturitate, pachira va avea un foliaj dens si flori.

Inmultire: seminte sau butasi
Pericole si daunatori: poate fi atacat de daunatori obisnuiti ai plantelor de ghiveci, mai ales de cosenile.
pachira in mediul naturalInfo:
- in multe culturi asiatice este considerat a fi un arbore norocos.
- este cultivat in multe regiuni tropicale, inclusiv Hawaii si sudul Calofirniei. In mediul natural, Pachira aquatica este un copac de mlastina, care creste deseori de-a lungul raurilor iar ramurile sale se arcuiesc peste apa.
- Pachira sau castanul de Guiana este cultivat atat pentru aspectul sau tropical, cat si pentru fructe si frunze. Fructul - semintele - sunt asemanatoare la gust cu cu alunele, si se mananca crude, prajite sau rumenite; ele pot si macinate si se folosesc la prepararea painii. Frunzele si florile tinere sunt considerate legume.