orhidee

Sfaturi pentru cumpararea de orhidee

Înainte de decembrie 1989 a găsi o orhidee, măcar pentru a o vedea, era un lucru aproape imposibil in Romania. Chiar şi într-o grădină botanică, şi din păcate nu avem prea multe în tară, colecţia de orhidee exotice încă şi acum este încuiată, pe cît posibil cu un lacăt. Desigur aceste valoroase plante trebuie protejate...

După 1990 interesul pentru plantele ornamentale şi în general pentru flori, a scăzut aproape la zero. Ca urmare, florăriile abia reuşeau să vîndă cîteva fire de trandafiri sau de garoafe. Florarii au prins curajul de a oferi orhidee în ghiveci abia în ultimii ani şi mai ales în oraşele mari . Încet-încet publicul a început să se familiarizeze cu ideea de găsi, pe ici-colo cîte o plantă, pe care este o etichetă „atrăgătoare”: ORHIDEE şi un preţ care te pune pe gânduri. Deobicei suma de pornire este pe la 40 lei noi şi în funcţie de felul şi mărimea plantei poate ajunge şi la cîteva sute.

Am discutat cu foarte mulţi posibili cumpărători, care, ca să fim maliţioşi, se zbat într-o dilemă hamletiană: a cumpăra o plantă scumpă, pe care nu o ştiu îngriji, sau a merge mai departe spre rafturile cu primule, mult mai ieftine.

Frumoase şi scumpe, dacă mor cauzează „o grea pierdere”... Cumpărăm sau nu... Riscăm sau nu...

Am dăruit unei tinere familii un ghiveci cu Phaleanopsis. Era la începutul lunii octombrie. Avea cîteva flori pe o tijă.

 Erau fericiţi şi disperaţi, ca o mămică la primul copil: Ce ne facem cu ea? Unde o punem? Dacă moare?

După 6 luni,la începutul lui martie, în următorul an m-au anunţat că a căzut ultima floare.

Deci: Cumpăraţi că merită!

 

Dar nu orice plantă! Dacă aveţi de unde alege, trebuie să fiţi foarte atenţi la calitatea ei.

Majoritatea orhideelor aflate în florării sunt hibrizi de Phaleanopsis, care sunt cele mai comercializate în toată lumea. Producţia lor are loc în ferme specializate din China, Thailanda, Taiwan, Japonia şi Singapore. Producţia se cifrează la sute de milioane de exemplare anual. Plantele sunt distribuite în mare parte de pe cele trei platforme ale Bursei de Flori de la Aalsmeer (Olanda), situată în imediata apropiere a Aeroportului International Amsterdam. De aici ele ajung în ţările europene cu transportatori rutieri specializaţi. Ele „călătoresc”, mai ales în camioane alături de alte frumuseţi florale de pe tot mapamondul, către importatorii din diverse tări. Un Phalaenopsis chinez poate să fie coleg de „suferinţă” cu cine ştie ce plantă din America Latină.

Cu tot controlul riguros efectuat de către biologi specializaţi, dăunători de pe tot globul pot pătrunde în vagonul camionului şi se pot întîmpla contaminări. În afară de acest pericol, valabil în general, din păcate trebuie să semnalăm şi un aspect trist, valabil pentru ţara noastră: de multe ori ce nu se poate vinde în alte ţări se va putea vinde în România.

 

Înainte de a decide trebuie să examinaţi foarte bine viitorul membru al familiei. Iata cateva sfaturi pentru cumpararea unei orhidee:

 

Aspectul general al plantei:

O plantă cu tija pe care se află 4 – 6 flori deschise şi boboci, de calitatea întîia (standard internaţional) trebuie să aibă o înălţime totală, fără ghiveci, de cca. 50 cm. Producătorii livrează plantele la bursă la acestă mărime standard din cauza modalităţii standard de ambalare pentru transport. Cele care sunt „agabaritice”, mai mici sau mai mari, sunt ori distruse, ori livrate la preţuri foarte mici la alţi beneficiari decît cei majori. O plantă standard se vinde într-o florărie în Europa cu preţul de 14-16 Eur în florărie. Acesta este şi preţul normal pentru România.

 

Rădăcinile:

Dacă ghiveciul este translucid, putem vedea starea rădăcinilor inclusiv în ghiveci. Cele libere trebuie să fie întregi, învelite într-un ţeşut fin, albicios-sidefiu. Vîrfurile în creştere trebuie să fie de un verde deschis, sănătos. Cele din ghiveci pot fi verzi, din cauza algelor, dar nu trebuie să fie gălbui-maronii, căci acestea sunt putrezite.

 

Substratul:

Orchideele nu cresc în pămînt de flori ci în amestec de scoarţă de pin, cu muschi ( sphagnum, turbă) elemente de afînare (perlit, granule de polistiren expandat etc)

Am văzut orchidee transplantate de grădinari neştiutori din sere româneşti în pămînt de flori!

 

Frunzele:  

Trebuie să aibă o culoare de un verde intens, semn că au avut parte de lumină suficientă.

În cazul în care sunt gălbui, planta are un început de putreziciune la baza rozetei de frunze. Dacă frunzele sunt pătate cu pete aproximativ ovale cu ţesutul uscat, brun deschis, au fost udate şi apoi au avut o expunere directă la razele solare puternice şi au fost arse din cauza efectului de lupă. Aceste pete nu sunt un semn de boală şi nu sunt periculoase.

    Dacă însă petele au în centru un nucleu maroniu închis, care spre margini devine gălbui, planta este atacată de un virus şi nu trebuie cumpărată. Petele de formă neregulată, sub formă de mozaic, denotă o altă infecţie şi planta poate fi compromisă ulterior, sau chiar să transmită infecţia altora.

Frunzele trebuie să aibă o poziţie orizontal- ascendentă, dinspre bază spre vîrf, ferme şi elastice. Plantele cu frunzele „clăpăuge”, avînd aspect de „ureche de cocker spaniel” nu au rădăcinile suficient dezvoltate din cauza lipsei de spaţiu din ghiveci. Ele necesită o transplantare urgentă, iar cine nu are posibilităţi, va întîmpina greutăţi cu creşterea lor în continuare.

La baza frunzelor, precum şi pe dosul lor, pot fi observate uneori nişte formaţiuni ca un puf alb, cu aspect de mici aglomerări de vată. Acestea sunt datorate păjenului pufos, extraordinar de dăunător. Plantele infectate cu acest păianjen nu trebuie cumpărate. Este bine să prevenim vînzătorul, dacă vrem să-l ajutăm în munca lui.

Un alt dăunător este păduchele ţestos, care se ascunde pe spatele frunzelor. Are o formă ovală, plată, de solzi de cca. 3-5 mm diametru, maroniu, cu margini gălbui-transparente. Formează colonii.

 

Inflorescenţa (tija florală):

Ea este elementul care atrage atenţia celui care intră într-o florărie: frumuseţea formei, culoarea, exotismul. După prima surpriză, trebuie să fim mai circumspecţi. Tija trebuie să fie puternică şi continuă. Eventuale cioturi uscate, laterale denotă că ramuri au fost deja inflorite şi tăiate, avem de-a face cu „o ramură tîrzie”, cu viaţă mai scurtă.

Dacă sub prima floare sunt alveole goale, fiecare este locul unei flori trecute. Trei alveole înseamnă 3-4 săptămîni de cînd orhideea a început să înflorească. Deci vom avea flori o lună mai puţin. Bobocii nedeschişi trebuie să fie de o culoare mai deschisă decît floarea, cu un tuşeu ferm de ţesut viu, în nici un caz falsci, puţin ofiliti şi spre o culoare gălbuie. Dacă sunt astfel, acea orhidee nu va supravieţui, căci au suferit la transport sau depozitare (frig, curenţi de aer). Uneori apar pete negre-maronii, datorită efectului de lupă, ca şi la frunze, care strică aspectul, dar nu şi evoluţia ulterioară. Păianjenul pufos poate fi prezent şi pe tije sau la baza posterioară a florii.

 

Desigur, aceste sfaturi pentru cumparea unei orhidee sunt necesare, mai ales în România, unde o ORHIDEE înseamnă o INVESTIŢIE. Dar nu trebuie să vă sperie.

E o investiţie în frumos, într-o fiinţă care vă răspunde, fără cuvinte, cu dragoste. De aceea nu ezitaţi, adoptaţi-o!

Sursa: http://www.orchidclub.ro/sfaturi/cumparare.htm